Cautare

CSTA Suceava ofera tinerilor posibilitatea de a se inscrie la una din cele 4 sectii de modelism (aero,racheto,auto si navo)

Conditiile de inscriere :

- varsta minima 7 ani

- acordul parintilor pentru copii cu varsta mai mica de 17 ani

Aeromodelism

Aeromodelele pot fi împărţite în două categorii de bază: nezburătoare şi zburătoare.

Aeromodele nezburătoare

Aeromodele nezburătoare sunt modele ale avioanelor din trecut sau din zilele noastre şi reprezintă nişte imitaţii ale formei geometrice, iar uneori şi ale construcţiei lor. Aeromodele nezburătoare se împart în:

  • Aeromodele tactice - care sunt modele de avioane construite pentru expoziţii, vitrine de reclamă ş.a.
  • Aeromodele pentru muzee - ele reproduc cu mare exactitate nu numai forma exterioară a avioanelor-prototip, dar şi numeroasele lor instalaţii şi mecanisme.

Aeromodele zburătoare

Sunt împărţite de către Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI) pentru sportul aeromodelistic în funcţie de modalitatea zborului, dimensiunile de gabarit, tipul propulsorului şi capacitatea cilindrică în mai multe clase[1]:

  • clasa F-1: pentru zbor liber, unde aeromodelistul nu are control asupra aeromodelului.
  • clasa F-2: cu cablu de control (captiv), unde aeromodelistul controlează aeromodelul folosind cabluri sau sârme.
  • clasa F-3: cu control radio, unde aeromodelistul controlează aeromodelul prin folosirea unui transmiţator operat de aeromodelist care transmite semnale catre receptorul plasat în aeromodel.
  • clasa F-4: machete.
  • clasa F-5: cu motor electric.
  • clasa F-7: aerostate.

Clasa de aeromodel cu zbor liber (F-1)

Această clasă include modelele de planoare (categoriile F-1-A şi F-1-E), aeromodelele cu fir de cauciuc (F-1-B) şi cu motor (F-1-C), precum şi aeromodelele de cameră de avioane şi elicoptere (F-1-D).

  • Un model de planor (F-1-A), adică de aparat de zbor fără motor, capabil să planeze în curenţi de aer ascendenţi, se lansează ca şi zmeul de hârtie. Când a atins o anumită înălţime, cablul cu care este legat se desprinde automat şi modelul îşi continuă zborul planat. De obicei asemenea modele sunt lansate de către două persoane cu ajutorul unui cablu de maxim 50m lungime: una ţine modelul, iar cealaltă - capătul liber al cablului. La comanda "lansare" prima lansează modelul, iar cea de a doua manipulează cablul până când modelul se ridică la înălţimea necesară.
  • La aeromodelele cu fir de cauciuc (F-1-B), forţa de tracţiune este asigurată de rotirea elicei, care este acţionată de un motor de cauciuc (o împletitură din fibre de cauciuc special, foarte elastic, răsucită).Propulsat de motorul de cauciuc, aeromodelul ia înălţime, după care planează, pluteşte în curenţii ascendenţi de aer şi aterizează lin. Ele au următoarele caracteristici tehnice: aria suprafeţei portante de 17-19 dm², masa de zbor, în afară de cea a motorului - cel puţin de 190g, sarcina specifică maximă pe suprafaţa portantă - 500H pe 1dm², masa motorului - cel mult 40g.
  • Zborul modelelor de planoare cu motor (F-1-C) este limitat de un dispozitiv special de tip cronometru (limba engleză: timer). Asemenea modele îşi iau startul cu motorul pornit. Peste cel mult 5 secunde cronometrul opreşte motorul şi modelul îşi continuă zborul planând. Capacitatea cilindrică a motorului cu ardere internă nu trebuie să depăşească valoarea de 2,5 cm³. Masa-limită a modelului se determină prin înmulţirea capacităţii cilindrice cu 300.
  • Competiţiile cu aeromodele de cameră (F-1-D), cu motor de cauciuc, au loc numai în încăperi. Modele de acest fel sunt foarte uşoare (1-10 g) şi au dimensiuni relativ reduse (anvergura aripii până la 550 cm).


Toate categoriile de aeromodele cu zbor liber participă la competiţii la proba de durată maximă de zbor. Durata de zbor a modelului construit de fiecare participant este limitată la 3 min. Locul întâi îl ocupă modelul care a acumulat cel mai mare număr de puncte (1 secundă corespunde unui punct) în 7 tururi.

 

Clasa de aeromodel captiv (F-2)

Această clasă include modele de viteză (categoria F-2-A), de acrobaţie (F-2-B), de curse pe echipe (F-2-C), pentru lupte aeriene (F-2-D). În timpul zborului lor pilotul-modelist ţine modelele din această clasă de două fire rezistente de cord. Aceste fire au o lungime de câte 15,92m, cea ce înseamnă că la ficare tură modelele parcurg o distanţă de 100m. Grosimea lor variază între 0,3-0,4 mm, în funcţie de categoria modelului. În timpul zborului aeromodelele pot fi manevrate prin intermediul cârmelor de înălţime numai pe verticală (în sus şi în jos). Concursurile cu aeromodele cu cord au loc pe terenuri special amenajate, acoperite cu un strat de beton sau asfalt şi având un diametru de cel puţin 48 m.

  • Concursurile cu modele de viteză- (F-2-A), au ca obiectiv atingerea vitezei maxime de zbor pe distanţa de 1000 m (10 tururi). Aceste modele sunt echipate cu motoare cu capacitatea cilindrică de 2,5 cm³ şi alimentate cu un amestec de combustibil standard.
  • Probele cu modele de acrobaţie-(F-2-B) constau în executarea unui complex din 16 figuri de acrobaţie aeriană, dintre care cele mai dificile sunt lupingurile (normale, inverse, patrate, în triunghi) şi figurile în formă de "opt" (orizontale, verticale, de asupra capului, încrucişate, patrate, în triunghi)
  • Cele mai complicate sunt modelele de curse pe echipe- (F-2-C). Regulamentul competiţional limitează capacitatea cilindrică a motoarelor la 2,5 cm³, aria suprafeţei portante la - 12 dm²,volumul rezervorului - la 7 cm³. Fiecare model este deservit de un pilot şi un mecanic. La proba respectivă participă concomitent 3 modele cu cord, care trebuie să parcurgă în zbor distanţa de 10 000 m (100 de tururi) cu escale intermediare.
  • De o mare popularitate se bucură categoria de modele pentru lupte aeriene- (F-2-D). La competiţii participă două echipe cu modele ce zboară în acelaş timp în interiorul unui cerc. Scopul "luptei aeriene" constă în înregistrarea unui număr maxim de puncte pentru retezarea panglicii prinse de modelul adversarilor şi durata menţinerii modelului în aer.

 

Clasa de modele cu dirijare prin radio (F-3)

Această clasă se împarte în două categorii: De acrobaţie (F-3-A) şi planoare (F-3-B). Modelele din această clasă au la bord un radioreceptor, ce primeşte semnalele transmise de pe pământ şi astfel este dirijat zborul modelului.

 

Clasa de machete (F-4)

Această clasă cuprinde atât machete de avioane cu dirijare prin cablu (F-4-B) cât şi machete de avioane cu dirijare prin radio (F-4-D). Competiţiile modelelor din această clasă au 2 etape: aprecierea pe stenduri şi demonstrarea zborului. În prima etapă arbitrii apreciază calitatea modelului confecţionat şi în ce măsură el corespunde prototipului de avion sau planor. În cea de a doua etapă sportivul demonstrează anumite calităţi ale avionului-prototip, de exemplu, excamotarea şi scoaterea trenului de aterizare, dirijarea turaţiei motorului, funcţionarea flajurilor ş.a.

 

Clasa de modele cu motor electric (F-5)


* De acrobaţie (F-5-A)
* Planoare cu motor electric (F-5-B)
* Modele de elicoptere (F-5-C)
* Aeromodele de viteză (F-5-D)
* Modele de avioane cu alimentare de la baterii solare (F-5-E)

Construcţia şi componenţa

Construcţia aeromodelelor se face din lemn de balsa sau din diverse tipuri de polistiren. Majoritatea aeromodelelor electrice sunt construite din polistiren datorită rezistenţei acestuia la loviturile cu solul.

La fel ca şi avioanele reale, aeromodelele au nevoie de suprafaţe de control (direcţie, profundor, eleroane), motor pentru tracţiune, sistem de alimentare şi sistem de control. În general un aeromodel este format din urmatoarele componente: fuzelaj, motor, elice, aripă, ampenaj, tren de aterzare, regulator electronic (numit şi variator), acumulator, servomecanisme şi receptor. Pentru a putea fi controlat mai are nevoie de transmiţator şi diferite tije care leagă servomecansimele de suprafeţele de control.

 

intro_aeromodele_2

Fuzelajul

Fuzelajul este corpul aeromodelului, pe care se monteză aripile, ampenajul, motorul şi trenul de aterizare. Tot aici pot fi amplasate diverse mecanisme, instalaţii (de exemplu cronometrul), sau radioreceptorul.

În practica aeromodelismului se folosesc 3 tipuri de fuzelaje: dăltuite în lemn, asamblate şi monococe (în formă de găoace). Fuzelajele dăltuite sunt destinate executării unor modele pentru muzeu cu o formă complicată sau cu corpul foarte neted, cum este, de exemplu, cel al planoarelor de curse şi al celor de viteză. În funcţie de construcţia scheletului există fuzelaje asamblate din lise de lemn (aşezate longitudinal pe axă) şi din rame (aşezate transversal). Fuzelajul monococă se confecţionează de obicei din hârtie, talaş sau placaj din esenţe de lemn foarte uşoare, fiind aplicate pe un şablon ce imită corpul prototipului. Fuzelajul unui model zburător trebuie să fie rezistent, uşor şi rigid, de aceea aeromodeliştii folosesc tot mai mult ţesătura de fibră de sticlă.

 

Motorul


motor_os_maxMotorul transformă energia electrică sau energia rezultată prin arderea combustibililor în energie mecanică. În cazul aeromodelelor poate fi electric, termic sau cu reacţie. Acesta pune în mişcare elicea (excepţie făcând motorul cu reacţie care foloseşte o turbină), care creează fenomenul de portanţă.

La aeromodelele cu motor de cauciuc, motorul este alcătuit dintr-un fir de cauciuc, lagăr, bosaje şi elice. Majoritatea modelelor de avioane utilate cu motoare mecanice au un singur motor, pe când cele cu motoare de cauciuc pot avea 2 şi chiar 3 propulsoare, care le asigură sporirea simţitoare a duratei de zbor.

 

Elicea


elice_lemnElicea este un element de care depinde în mare măsură zborul modelului.

Acţionată de motorul aparatului, elicea, rotindu-se, se inșurubeaza in aer datorita profilului si a pasului. Toate modelele zburătoare au elicea bipală, excepţie făcând doar modelele de viteză cu cord, a căror elice are o singură pală.

 

Aripa


Aripa aeromodelului este compusă din carcasă şi înveliş. Carcasa este alcătuită din borduri marginale, racorduri şi elemente longitudinale şi transversale (longeroane, nervuri). Aripa poate avea o formă dreptunghiulară, trapezoidală ş.a.

 

Ampenajul


Ampenajul aeromodelului zburător este alcătuit din stabilizator (plasat orizontal) şi derivă (fixată vertical). Există însă modele cu ampenaje cu derivă dublă şi dispuse în formă de V. Stabilizatorul seamănă cu o aripă numai de dimensiuni mai reduse, iar deriva are, de regulă, o formă trapezoidală sau elipsoidală.

 

Trenul de aterizare


Modelele cu fuzelaj pot fi prevăzute cu roţi, iar cele de hidroavioane - cu flotoare. Trenul de aterizare poate fi escamotabil (dislocabil, astfel încât pe timpul zborului să fie amplasat în interiorul aeronavei) sau neescamotabil (fix). La modele de avioane grele el este prevăzut cu roţi duble, consolidate cu picioare de forţă.

 

Regulatorul electronic


regulator_electronicRegulatorul controlează numărul de rotaţii al elicei prin modificarea puterii motorului. Este conectat la motor, la acumulator şi la receptor. Regulatoarele pot avea urmatoarele functii:

* înainte - determină rotaţia elicei astfel încat aeromodelul se deplasează înainte.
* stop - opreşte motorul.
* frană - determina apariţia efectului de frâna aerodinamică; se foloseşte la modelele de acrobaţie sau la plierea elicilor, care permit acest lucru, în timpul zborului eliminând astfel posibila rupere a elicilor în timpul aterizării.
* înapoi - determină rotaţia elicei astfel încat aeromodelul se deplasează înapoi; funcţie des folosită la modelele de acrobaţie.

Acumulatorul


acumulator_lipoAcumulatorul asigură energia necesară funcţionării aeromodelului. La aeromodelele termice se foloseşte numai pentru receptor, iar la aeromodele electrice se foloseşte atât pentru receptor cât şi mai ales pentru funcţionarea motorului. În aeromodelism se folosesc acumulatori NiMH, LiPo, NiCd, Pb-Acid.

Cel mai întâlnit acumulator este cel de tip NiMH, fiind ieftin şi eficient. Însă, datorită caracteristicilor acumulatorilor de tip LiPo, aceştia sunt din ce în ce mai folosiţi. Acumultorii NiCD sunt mai putin folosiţi datorită masei lor mari. În aeromdelism tipul de acumulatori Pb-Acid e folosit numai pentru alimentarea bujiei în cazul aeromodelelor cu motor termic şi pentru alimentarea demarorului portabil necesar tot la pornirea motorului termic.

Servomecanismele


servomecanismServomecanismele sunt aparate mici care prin intermediul unor tije asigură controlul suprafeţelor de control.

Sunt conectate la receptor prin care primesc semnale electrice urmând a le converti pe acestea în lucru mecanic. Ele diferă în funcţie de marime şi putere.

 

 

Receptorul


receptor_rc_futabaReceptorul primeşte semnalele radio de la transmiţător şi le distribuie celorlalte componente conectate la el sub forma semnalelor electrice. Receptorul, împreună cu transmiţătorul, face legătura dintre aeromodelist şi aeromodel. Prin intermediul lui se asigura controlul asupra vitezei aeromodelului şi asupra direcţie în care acesta zboara.

 

Transmiţătorul


rc_transmitator_futabaTrasmiţătorul, numit şi radiocomandă, permite aeromodelistului controlul asupra aeromodelului. Acesta funcţionează pe baza undelor radio.

Desigur, unele dintre aceste componente pot lipsi în cazul anumitor aeromodele sau pot apărea pe langa ele şi alte componente, mai ales în cazul elicopterelor.

De exemplu: 1. poate lipsi motorul, şi drept urmare regulatorul, în cazul planoarelor radio comandate; 2. poate fi adus în plus un giroscop care să corecteze poziţia aeromodelului deasupra solului.

 

 

Siguranţă şi protecţie


Este foarte important de ştiut faptul că aeromodelismul nu este un sport pentru copii. Unele aeromodele sunt foarte rapide şi puternice astfel încât pot cauza răni adânci în cazul unor accidente. Este recomandabil ca zborurile să se facă în spaţii amenajate (aerodromuri, aeroporturi) sau lipsite de oameni (câmpuri, pajişti, dealuri).